Denumirea inițiala a comunei era de Dorna, iar odată cu noua împartire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea de Dorna-Arini.

Teritoriu actualei comune a facut parte, în vremuri străvechi din Ocolul Câmpulungului.

Acest teritoriu era supus boierimii şi se bucura de privilegii garantate de domnie. Statutul special al zonei a atras emigranţi români din zona Ardealului. Comuna este traversată de la vest spre est de râul Bistriţa. În 1775, odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, graniţa se stabileşte pe râul Bistriţa, partea de nord a comunei aflându-se în Imperiul Austro-Ungar iar cea sudică (75% din suprafaţa comunei) în Moldova, situaţie care va dura 143 de ani, până după Primul Război Mondial.

Marea Unire din 1918 redă libertatea arinenilor să circule fără oprelişte pe întreg teritoriul comunei, bucurându-se în tihnă de reîntâlnirea cu cei dragi, care timp de un secol şi jumătate puteau fi vizitaţi doar prin punctul de frontieră de la Gura Negrii.

Punte între cele două teritorii, populate de aceiaşi români, însă sub stăpâniri diferite, comuna Dorna-Arini îşi păstrează şi transmite istoria mai mult prin povestirile orale ale veteranilor de război, deoarece actele oficiale sunt aproape inexistente, distruse cu siguranţă în tumultul vremii; „pământul” însă n-a uitat nimic. Sutele de metri de tranşee săpate manual de către soldaţi pe dealul Vultur, în partea sudică a râului Bistriţa şi pe dealul Bărnărel, în partea de nord a Bistriţei, rămân mărturii ale vremurilor de încercare, de război, de zbucium, de jertfă, mărturii nescrise, însă care adună istorie.